Robert de Niro - Caderea in (sub)mediocritate

     Pentru cei care au minime gusturi estetice si au vizionat filmele de referinta din punct de vedere al actului artistic ale lui Robert de Niro, cum ar fi Raging Bull sau Taxi Driver, ori macar pe cele in care are o prestanta foarte buna, cum ar fi seria  The Godfather, evolutia (sau mai bine zis involutia) actului artistic, daca se poate numi astfel, din ultimii ani este socanta.
     Inteleg faptul ca piata internationala de film s-a denaturat, publicul nu mai este acelasi, iar banul dicteaza intotdeauna, dar acestea nu sunt pretexte pentru a face compromisuri inacceptabile atunci cand ai in spate un asemenea trecut.
     O vorba din popor spune ca batranetea prosteste. Nu stiu cat este de aplicabila in acest caz, avand in vedere ca aplecarea lui Robert de Niro catre filme de asemenea factura dateaza de cativa ani buni. Vorbim de comedii facile cu glume proaste, bazate in special pe umor gestic, dar si de filme de actiune cu scenarii fortate si necredibile.
     Asemenea orientare profesionala este vazuta si la alti actori. Insusi bunul sau prieten, Al Pacino a optat pentru filme "usurele", cum ar fi 88 minutes, dar nu s-a limitat doar la acestea, dovada fiind creatii recente in care geniul actoricesc al celui din urma inca mai exista ( You don`t know Jack).
     Pentru exemplificarea celor sustinute, postez mai jos doua scene edificatoare.