Old photos (5)

Piteşti - Strada Mare (Şerban Vodă)

Old photos (4)

Piteşti

     De astăzi voi începe o serie de postări legate de Piteşti, un oraş care a fost sluţit începând cu anii `60. Din nefericire, trecerea la un regim democratic nu a pus capăt schimonosirii patrimoniului arhitectural al oraşului, şi aşa grav afectat de sistematizările comuniste. Capitalismul prost inteles si aplicat, "de tranziţie", cum a fost numit, (de parca tranziţia presupune automat si nerespectarea regulilor), a dus la samavolnicii neînchipuite într-o ţară normală.
     Retrocedările au fost de cele mai multe ori oportunităţi pentru unii de a se instăpâni pe diverse imobile parte a patrimoniului arhitectural, pe care in mod voit le-au lăsat să se degradeze, ori chiar le-au demolat fara a avea autorizaţii în acest sens. Alteori, autorizaţiile s-au dat în mod ilegal. Cert este că nimeni nu a plătit pentru asta. Nici proprietarii şi nici funcţionarii care au fost parte la acest rapt.
     Ceea ce s-a întâmplat in Piteşti nu reprezintă, din păcate, o excepţie. Asemenea crime au loc zilnic în toată ţara. Ticăloşiei unora i se adaugă indiferenţa, sau chiar susţinerea sinceră a acestui fenomen mizer, izvorâtă din comunism, în care trecutul nu conta, ba chiar era blamat pentru insuficienţele cotidiene, totul bazat pe un cadru legislativ lax în ceea ce priveşte combaterea şi sancţionarea procesului de distrugere a clădirilor de patrimoniu.
     Viitorul nu arată nici el foarte glorios. Deşi ni se promite un nou cadru legislativ cu pedepse mai mari pentru cei care îşi bat joc de trecut, având în vedere calitatea celor care aplică legea, acesta va fi probabil ineficient, iar amintirea unor case ridicate în perioada în care România era un stat tânăr, dar respectat pe plan mondial va deveni şi mai fadă.

Old photos (3)

Ne vom duce dracului cu toţii. Uraaaaa!!!

 
   Lumeee!, lume! Al treilea cataroi de la Soare a marcat un eveniment de mare anvergură. Este locuit de 7 miliarde de oameni. Prilej de bucurie pentru idioţi (din ce în ce mai mulţi). Lumea, în tembelismul atotcuprinzător a găsit un nou prilej de jubilaţie. Peste tot, oamenii au stat cu încordare să afle care este omul cu numarul 7 miliarde. Nu s-a ajuns la un consens, aşa că aproape fiecare ţara şi-a desemnat propriul cetăţean minune. Pe fondul de sărbătoare cretinoidă, specialiştii în demografie fac semne disperate despre situaţia tot mai alarmantă a lumii. Resursele sunt prin definiţie limitate, dar din nefericire prostia umană este fără margini.
     Măsurile luate în vederea controlului natalităţii sunt la nivel global destul de firave. Este cunoscut cazul Chinei, care aplică de câteva decenii politica  "o familie, un copil", prin care a reuşit să oprească avântul populaţiei, cu preţul îmbătrînirii acesteia. Şi India a luat unele măsuri în acest sens, dar slăbiciunea instituţionala a statului şi diferenţele culturale majore dintre regiuni au cauzat un efect limitat.
     Principala problemă o va reprezenta Africa. Este continentul a cărui populaţie prezintă cea mai mare creştere, şi asta in condiţiile în care există o profundă instabilitate politică în mai toate statele. Resursele naturale, deşi importante in unele zone, sunt exploatate aproape gratis din cauza corupţiei. De asemenea, populaţia tot mai numeroasă pune în pericol fauna extrem de variată, în special animalele de dimensiuni mari.
     Conform demografilor, populaţia Terrei va atinge in 2050 cifra de 9 miliarde. În paralel, solurile de calitate, propice agriculturii vor scădea ca suprafaţa, calitatea apei şi a aerului va fi afectată, şi, bineînţeles, preţurile bunurilor şi serviciilor se vor majora.
      Să fim optimişti! S-ar putea să nu ne confruntăm cu aceste probleme. Poate vor descoperi ăştia vreun asteroid gigant a cărui traiectorie are punct terminus Pământul cât de curând.

Old Photos (2)

Amintiri din copilărie (1) - TEC

     Ieşită brusc din pâcla comunistă în care a fost prinsă timp de 45 de ani, România s-a trezit în plin consumerism capitalist. Dintr-o dată amintirea vitrinelor goale, laitmotivul societăţii ceauşiste în anii `80, rămăsese dosită într-un ungher al memoriei. Oamenii obişnuiţi priveau încântaţi la spectacolul care li se derula in faţa ochilor -  mărfuri felurite venite din Turcia ca dintr-un nesfârşit corn al abundenţei. Blugii, element vestimentar tabu, semn al decadenţei occidentale, au devenit brusc o  componentă forte a noii societăţi capitaliste.
     Plecările in străinătate, odinioară rezervate doar celor privilegiaţi, erau acum obişnuite, semn al integrării in spaţiul european. Oamenii muncii deveniseră oamenii negoţului.
     Toate bune si frumoase. Mă rog, exceptând mineriadele, abuzurile de zi cu zi ale potentaţilor zilei şi apariţia miliardarilor de carton de pe urma diverselor ţepe sau sisteme piramidale. 
    În perioada tulbure de la începutul anilor `90 am descoperit, asemeni întregului popor o "minune" - TEC. Mii de dozatoare au împânzit ţara. Erau (aproape) la fiecare colţ de bloc. Nimic nu era mai frumos decât momentul în care veneai leoarca de transpiraţie dupa ce bătusei mingea vreo 2 - 3 ore si cereai cu voce parţial imperativa, parţial disperată, un pahar de TEC.
     Partea cea mai tare era aceea că existau numeroase variante. Pe lânga clasicele "cola" sau "portocale" erau si sortimente neştiute in epoca nu demult apusă. Astfel, îşi făceau apariţia în mod trufaş "capitalistele" tutti frutti, ananas, fructe de pădure. Însa de departe, cel mai tare soi era cel de kiwi. Era VERDE, avea un gust oarecum ciudat şi un nume nemaiauzit.
     Capitaliste si proletare în acelaşi timp, aceste zămârci dulcege in nuanţe ţipătoare care-ţi colorau limba, rod al muncii unor chimişti cel mult mediocrii, au lăsat urme adânci în memoria colectivă.

VA URMA

Am rezolvat-o şi cu gimnastica

      Un eveniment de importanţă uriaşă pentru sportul românesc, până nu demult, Campionatul Mondial de Gimnastică din acest an, care s-a desfăşurat la Tokyo, a fost doar un alt eşec din mult prea lungul şir din ultimul timp. Altădată un moment de mândrie, una dintre puţinele şanse în care România se remarca pe plan mondial în mod pozitiv, s-a transformat brusc într-o dezamăgire cruntă.
     Gimnastica feminina românească, care ajunsese la un moment dat, nu prea îndepărtat, să domine detaşat arena internaţională, luând faţa eternelor competitoare Rusia si SUA, a ajuns să fie enumarată la categoria "şi altele".
     Performanţele de top în competiţiile internaţionale erau pentru mulţi ca un dat, însa n-a fost niciodată aşa. Eram obişnuiţi ca "fetele noastre" să ia aurul indiferent de faptul că aveau o glezna sucita, erau răcite sau opărite între picioare. Avertizările profesioniştilor din domeniu privind greutăţile cu care se confruntă lotul naţional, printre care sunt de menţionat subfinanţarea şi, mai ales restrângerea gravă a bazei de selecţie, s-au adeverit.
     Este foarte posibil ca această cădere să fie de lungă durată, dacă nu chiar definitivă. Iată cum politicile idioate în domeniul sportului (şi nu numai), coordonate de către politruci ordinari au distrus unul dintre puţinele lucruri extraordinare din sportul românesc.

                La mai mare!

  

Old photos

Incepand de astazi, voi pune pe blog o data la cateva zile cate o fotografie veche din colectia mea.
   Enjoy!, cum zice americanu`.

The photo was taken at Galati in the 1930`s

Robert de Niro - Caderea in (sub)mediocritate

     Pentru cei care au minime gusturi estetice si au vizionat filmele de referinta din punct de vedere al actului artistic ale lui Robert de Niro, cum ar fi Raging Bull sau Taxi Driver, ori macar pe cele in care are o prestanta foarte buna, cum ar fi seria  The Godfather, evolutia (sau mai bine zis involutia) actului artistic, daca se poate numi astfel, din ultimii ani este socanta.
     Inteleg faptul ca piata internationala de film s-a denaturat, publicul nu mai este acelasi, iar banul dicteaza intotdeauna, dar acestea nu sunt pretexte pentru a face compromisuri inacceptabile atunci cand ai in spate un asemenea trecut.
     O vorba din popor spune ca batranetea prosteste. Nu stiu cat este de aplicabila in acest caz, avand in vedere ca aplecarea lui Robert de Niro catre filme de asemenea factura dateaza de cativa ani buni. Vorbim de comedii facile cu glume proaste, bazate in special pe umor gestic, dar si de filme de actiune cu scenarii fortate si necredibile.
     Asemenea orientare profesionala este vazuta si la alti actori. Insusi bunul sau prieten, Al Pacino a optat pentru filme "usurele", cum ar fi 88 minutes, dar nu s-a limitat doar la acestea, dovada fiind creatii recente in care geniul actoricesc al celui din urma inca mai exista ( You don`t know Jack).
     Pentru exemplificarea celor sustinute, postez mai jos doua scene edificatoare.

Hartie sau digital?

     Indiferent ca vorbim de presa, beletristica sau carti de specialitate, viitorul editiilor tiparite este unul destul de sumbru. Inventia lui Guttenberg este pe cale de a fi surclasata de tehnologia digitala. Se observa un curent tot mai puternic la nivel planetar, atat in randul presei, cat si al editurilor, de trercere pe format digital. Ziarele clasice pe hartie dispar de la o zi la alta. Publicitatea pe net este cu mult mai ieftina decat cea pe hartie. Si in privinta cartilor situatia este similara, chiar daca deocamdata ponderea majoritara o are formatul pe hartie. Lucrurile nu vor mai ramane asa mult timp. Marile edituri s-au orientat rapid si si-au creat departamente specializate in scoaterea si vanzarea in format digital a cartilor.
     La o analiza pragmatica, formatul digital este un castigator detasat in fata hartiei. Astfel, costurile sunt mai mici (nu mai e necesara achizitionarea de hartie si tus), vanzarea se poate face direct catre doritori ( cumparatorul poate descarca respectiva carte de pe site-ul editurii ); pretul de vanzare este de obicei mai mic.  Si din punct de vedere al protectiei mediului exista un avantaj, cel putin la prima vedere: milioane de copaci vor scapa de taiere.
     Trecerea pe format electronic cartilor si a ziarelor este impulsionata si de situatia financiara dificila. Oamenii au in general, de prin 2008 vebiturile in cadere. Oricine a facut putina economie in liceu iti poate spune ca in situatii limita, oamenii vor aloca grosul banilor pe nevoile primare ( casa, masa, imbracaminte).
     Singurii care vor mai fi dispusi sa cumpere carti in pe hartie vor fi melancolicii si, bineinteles, parvenitii., ca doar nu v-asteptati ca Borcea sa se laude cu colectia sa de carti in format electronic pe care o are pe Kindle.